O alternativa la pedeapsa
de Marilena Ionescu
Aud destul de des de modul in care parintii isi pedepsesc copiii. Copiii care fac “nazbatii” la gradinita sunt pedepsiti acolo. Parintele este informat. Copilul este din nou pedepsit si acasa: nu i se mai da voie la televizor o saptamana sau cine stie ce altceva. Astfel ca pentru un comportament indezirabil sunt pedepsiti de mai multe ori. Cine ne pedepseste pe noi adultii atunci cand gresim? Cine ne pune la colt sau pe scaunul rusinii? Si cum ne-am simti daca s-ar intampla asa?
Cand copiii au un comportament care contravine dorintelor sau nevoilor noastre sunt pedepsiti si nu sunt lasati sa-si afirme propriile nevoi si dorinte. Nu sunt auziti, nu sunt ascultati, nici macar nu sunt intrebati. Ce invata copilul din asta? Sa nu tina seama de nevoile lui, sa fie atent la nevoile celorlalti in primul rand, sa nu tina seama de emotiile lui, sa si le nege si sa inceteze sa le mai afirme. Si mai invata cum sa obtina atentie cu orice pret. Cand face un lucru bun e posibil ca acesta nici sa nu fie remarcat, pentru ca e normal sa se comporte asa. Ni se pare normal ca sta frumos la masa sau ca deseneaza frumos sau ca s-a dezbracat singur sau s-a imbracat singur si nu spunem nimic. In schimb atunci cand copiii au un comportament care contravine dorintelor sau nevoilor noastre ploua cu pedepse peste ei.
La cursul meu lucrez si cu copiii de varsta peste 7 ani. Ii invat sa se cunoasca mai bine pentru a stii calitatile si defectele lor, pentru a avea mai multa incredere in ei. La un moment dat i-am intrebat daca se simt furiosi si cand. Au raspuns ca da, mai ales cand mama ii cearta pe nedrept. Acesta era punctul lor de vedere.
Copiii fac anumite lucruri, nu pentru a face ceva contra noastra, a parintilor, a educatorilor, ci doar pentru a se face auziti. Este modul lor de a atrage atentia, in mod negativ daca altfel nu reusesc.
Am observat la fetita noastra ca atunci cand nu-i acordam atentie, face orice pentru a o obtine: se aseaza in fata televizorului, isi schimba toaletele de cateva ori in cateva minute, tipa, zbiara. Si asta pentru a se face auzita, pentru a-i acorda atentia de care ea are nevoie in acel moment.
Daca asa stau lucrurile care este solutia?
Recomandari pentru parinti
1.Gasiti un loc in care sa va linistiti. Atunci cand spiritele sunt incinse, trebuie in primul rand ca cei partasi sa se linisteasca, parinte, copil oricine este implicat in conflict. Pentru a se linisti se poate stabili un loc special pentru asta.
O tehnica eficienta de linistire este tehnica broastei testoase: intrati in “carapace”(puteti stabili un semn, de exemplu mainile incrucisate la piept), spuneti STOP!, respirati de cateva ori profund- inspirati pe nas, expirati pe gura lent pana va linistiti. Cand iesiti din carapace spuneti care este problema si cum va simtiti.
Sau puteti doar sa respirati de cateva ori adanc pana va linistiti.
Sau puteti face orice altceva ce stiti ca va linisteste: sa faceti o baie relaxanta, sa ascultati muzica, sa meditati, etc.
2.Definiti nevoile. Dupa ce v-ati linistit poate avea loc o discutie. Fiecare parte implicata spune ce nevoi are si se defineste problema.De exemplu: parintele are nevoie sa stea putin singur si copilul are nevoie sa stea cu parintele.
3.Cautati solutiile posibile. Ce se poate face cand apar doua nevoi diferite. Daca luam exemplul de mai sus, fiecare, si copilul si parintele vine cu propuneri de solutii. Acestea se si pot nota pe o foaie.
4.Evaluati solutiile. Care este solutia cea mai buna si cu care amandoi suntem de acord?
5. Alegeti cea mai buna solutie. Alegeti solutia care vi se pare cea mai potrivita si cu care sunteti de acord amandoi.
6.Aplicati solutia. Se aplica solutia gasita.
7.Evaluati consecintele. Dupa un timp de proba se poate verifica daca solutia gasita a multumit pe toti cei implicati. Daca nu a fost buna solutia, se alege o alta.
Procedura de mai sus cere mai mult timp decat orice pedeapsa, dar rezultatele sunt pe masura. Exista numai castigatori- si parintele si copilul pentru ca solutia a fost gasita impreuna. Copilul este implicat in procesul de decizie, lucru care ii intareste increderea in sine si-l ajuta sa-si asume responsabilitati acum si mai tarziu, ca adult.
Nota: Etapele de mai sus incepand cu etapa 2 si pana la 7 au fost stabilite de Thomas Gordon. In cartea sa “Manualul parintilor eficienti” descrie metoda de tip "castigator-castigator", in care ambii parteneri la comunicare, parinte si copil isi indeplinesc nevoile.