Poveste pentru parinti: Baietii eschimosi si pescuitul

Traiau odata in Nordul Arctic doi baieti pe nume: Eski si Kimo. Erau prieteni foarte buni si locuiau aproape unul de celalalt. Viata era foarte grea. Nu numai ca era foarte frig, dar era si greu sa gasesti mancare.
Mancarea eschimosilor este pestele. Pentru asta ei trebuie sa plece si sa prinda peste. Iar pestii nu sar din apa si spun: "Te rog, mananca-ma" sau "Te rog, prinde-ma" sau "Spune-mi te rog unde sunt plasele de prins peste ca sa vin si eu!". De fapt era foarte greu sa prinzi peste. Mai ales iarna era foarte greu pentru ca gheata acoperea apa. Eschimosii trebuiau sa faca gauri in gheata si sa prinda pesti. Asa ca, sa prinzi pesti iarna era mai greu chiar decat sa-i prinzi vara.
Tatii celor doi baieti munceau din greu pentru a le asigura mancare familiilor lor. Cei doi tati aveau opinii diferite in ceea ce privea ce ar trebui sa faca fiii lor. Tatal lui Eski zicea adesea: “Este foarte important pentru copii sa invete inca de mici cum sa prinda pestele. Trebuie sa invete importanta muncii inca de cand sunt foarte mici, altfel n-o sa invete niciodata. Bineinteles ca trebuie sa se si distreze. Amandoua munca si joaca sunt importante."
Tatal lui Kimo, pe de alta parte, spunea: “ Copiii mei vreau sa aiba o viata mai usoara decat am avut eu. Copilaria este pentru joaca si numai pentru joaca. O sa invete sa pescuiasca cand o sa fie mai mare.”
Asa ca amandoi baietii se jucau. Dar atunci cand nu erau impreuna, tatal lui Eski il lua sa vaneze si sa pescuiasca si-l invata multe lucruri despre cum sa faca aceste lucruri. Desi uneori era foarte greu, Eski se simtea foarte mandru atunci cand prindea un peste sau vana un animal.
In timp ce Eski invata astfel de lucruri, Kimo isi gasea alti prieteni cu care sa se joace. Pentru el, copilaria era doar pentru joaca si nu vroia sa piarda nici un minut. Kimo nu trebuia sa-si faca griji in legatura cu mancarea pentru ca stia ca tatal lui se ocupa de asta. Atunci cand Eski i-a spus lui Kimo ca este foarte distractiv sa prinzi peste, Kimo nu l-a crezut. Si cand Eski ii spunea ca merita sa muncesti pentru ca te simti bine cu tine ca ai facut ceva greu, Kimo radea si se gandea ca Eski este “bolnav la cap.”
Anii au trecut. An dupa an Kimo se juca. Si an dupa an, Eski se juca muncea si invata.

Au devenit adolescenti. Intr-o zi tatal lui Kimo i-a spus fiului sau ca este timpul sa invete sa pescuiasca si sa vaneze si sa faca ceea ce faceau barbatii eschimosi pentru a aduce mancare familiei. I-a spus lui Kimo ca i-ar placea sa mearga cu el in calatoria urmatoare ca sa invete sa pescuiasca. “ Dar sunt doar un adolescent. Sunt prea tanar pentru ca sa fac munca asta.”
“Dar esti aproape barbat acum”, i-a spus tatal sau. “Esti mare si puternic ca un barbat si este timpul sa incepi sa muncesti ca un barbat.”
“Nu vreau”, a plans Kimo. “Munca nu este placuta. Si de altfel tu esti un pescar bun si un vanator bun si esti inca tanar. De ce nu continui tu sa aduci mancare pentru mine si restul familei?”
Indiferent cat de mult s-a straduit tatal lui Kimo sa-l convinga cat este de important sa-l invete aceste lucruri, degeaba! Si cu cat incerca sa-l ia pe Kimo cu el, cu atat mai mult acesta refuza. De altfel, Kimo era asa de mare acum ca tatal nici nu putea sa-l forteze sa mearga. Asa ca-l lasa acolo.

Timpul a trecut si Kimo refuza in continuare sa invete sa pescuiasca si sa vaneze. A inceput sa se simta singur pentru ca toti prietenii lui au crescut acum si mergeau la vanatoare sau la pescuit si aveau grija de familiile lor. Chiar si cu vechiul prieten avea putin contact. Eski si-a dat seama ca avea din ce in ce mai putin de discutat cu Kimo pentru ca Eski toata ziua facea ceva si uneori traia adevarate aventuri. Kimo, pe de alta parte ducea o viata plictisita si neinteresanta.
In final, Kimo nu a invatat niciodata cum sa pescuiasca si sa vaneze. Oamenilor le era mila de el si ii dadeau sa manance pentru ca nu vroiau sa moara de foame. Si niciodata nu a luat lucrurile bune din a pescui sau a vana. Si niciodata nu a aflat ce bine te poti simti atunci cand faci ceva bine.

(adaptare dupa "Stories about the real world", de Richard Gardner)