Varsta 1-2 ani: Comportament

de Marilena Ionescu
Aud destul de des de modul in care parintii isi pedepsesc copiii. Copiii care fac “nazbatii” la gradinita sunt pedepsiti acolo. Parintele este informat. Copilul este din nou pedepsit si acasa: nu i se mai da voie la televizor o saptamana sau cine stie ce altceva. Astfel ca pentru un comportament indezirabil sunt pedepsiti de mai multe ori. Cine ne pedepseste pe noi adultii atunci cand gresim? Cine ne pune la colt sau pe scaunul rusinii? Si cum ne-am simti daca s-ar intampla asa?

de Marilena Ionescu
Intr-unul din grupurile de copii cu care lucrez, am rugat pe unul din copii sa stranga mizeria care era pe jos. Au decupat ceva inainte. Mi-a raspuns: "Nu pot ca sunt lenes!". I-am spus: "Hai sa strangem impreuna!" Am primit acelasi raspuns: "Nu pot ca sunt lenes!" I-am spus ca desigur ii convine sa spuna asa ca sa nu ma ajute.

Una din problemele cu care se pot confrunta parintii este si momentul in care copilul invata sa faca la olita. Acest proces poate sa decurga linistit daca se cunosc anumite lucruri. Copilul are nevoie de o anumita maturitate fizica si psihica pentru a face acest pas. Mai jos sunt enumerate cateva repere care pot ghida parintii in a gasi momentul potrivit pentru a invata copilul sa faca la olita:

- are peste 18 luni
- are un program, o rutina zilnica care-i confera siguranta si nu are alte schimbari in viata lui in momentul in care se incepe procesul;

Una din problemele cu care se confrunta parintii este comportamentul copilului din timpul mesei: nu sta pe scaun, mananca doar ce vrea, maraie si face galagie in timpul mesei, nu foloseste tacamurile etc. Oricare ar fi problema o puteti rezolva. Este nevoie de multa rabdare, tact, perseverenta.

Recomandari pentru tine
Monitorizati situatia printr-un jurnal
Aceste lucru va ajuta sa depistati clar care este problema sau problemele. Le puteti nota si ierarhiza in ordinea importantei lor.

Definiti problema cat mai clar si concret

Autismul este o tulburare de dezvoltare care apare in primii 3 ani ai vietii si afecteaza dezvoltarea normala a creierului si abilitatile sociale si de comunicare.

Care sunt cauzele autismului?
Cauzele autismului sunt inca necunoscute. Este vorba probabil de mai multi factori:
- factori genetici
- anormalitati cromozomiale
- dieta
- schimbari ale tractului digestiv
- otravire cu mercur
- inabilitatea corpului de a utiliza vitamine si minerale
- sensibilitate la vaccin

---

Intre unu si doi ani copilul incepe sa interiorizeze ce sa faca si ce sa nu faca. Incepe sa stie anumite reguli pe care trebuie sa le respecte si cat de potrivit este comportamentul lui. Atunci cand face ceva rau poate spune “Oh, Oh!” sau “eu repar”. Acest lucru demonstreaza cunoasterea regulilor sociale si o dorinta de a urma aceste reguli. Din acest motiv aceasta perioada este propice si pentru debutul disciplinei.

---

Copilul invata in aceasta perioada ca este o persoana unica si separata, o persoana independenta. Acest proces are consecinte asupra dezvoltarii emotionale, sociale si intelectuale ale copilului. El devine o persoana individuala. Devine din ce in ce mai stapan pe el si exploreaza din ce in ce mai mult de unul singur.

---

Refuzul de a asculta este parte normala a procesului de crestere si dezvoltare.
A recunoaste ca esti separat de altii duce la refuzul de a asculta ce i se spune, negativism si uneori agresivitate. Uneori copilul face exact ceea ce i se spune sa nu faca tocmai pentru a atrage atentia asupra lui.

---

In perioada intre 1 si 2 ani creste interactiunea cu ceilalti. Copilului mic ii place sa se intalneasca cu alti copii, sa fie in preajma altor copii chiar daca se joaca singur. Este posesiv cu jucariile sale si cu ale celorlalti copii. Jucariile celorlalti sunt intotdeauna mai frumoase decat ale lui, desi sunt identice. Totul este “al meu”. Nu stie inca sa imparta. Uneori se poate infuria daca ii este luata jucaria preferata si poate avea accese de manie. In interactiunile cu ceilalti copii poata sa fie agresiv, sa impinga, sa muste, sa se planga. Toate aceste sunt comportament sunt normale si trebuie luate ca atare.

---

Copilul mic intre 1 si 2 ani manifesta atasament fata de persoana care il ingrijeste. Aceasta relatie ii ofera increderea de care are nevoie pentru a explora lumea, dar si modele de comportament si moduri de a reactiona in diverse situatii. Dependent de parinti, copilul mic este foarte atent la modul in care acestia interactioneaza, cuvintele pe care acestia le spun. Inspre doi ani, parintii pot vedea in copilul lor franturi din ei, anumite cuvinte, expresii, atitudini.